17
Nov

Expresionismul

   Posted by:    in Literatura, Teorie literara

Cunoaste apogeul in Germania, in 1919.
Este tributar filosofiei lui Nietzsche si Spengler, psihologiei abisale initiate de Freud si continuate de C.G. Jung.
In literatura romana patrunde prin revista Ostland – a minoritatii germane – care apare la Sibiu. Revista de orientare socialist-utopica, isi propune sa critice burghezia, este adepta unui spiritualism colectivist. Cere literaturii trairi frenetice si iubiri arzatoare, purificatoare.
Poetul cel mai reprezentativ al revistei: Oscar Walter Cizek, graficianul revistei: pictorul Hans Eder.
Odata cu expresionismul putem vorbi despre arta moderna. Ii sunt specifice:
- Nevoia de transcendere a fenomenelor.
- Fascinatia cosmicului, a ilimitatului.
- Nevoia de esentializare, de abstractizare.
- Frenezia nietzscheana redusa mai ales la senzatii, la senzorial. Expresia acestei frenezii o constituie dimensiunea dionysiaca.
- Depersonalizarea eroilor literari, tendinta crearii unor personaje himerice, chinuite de viziuni interioare, de extaze mistice. Apar profetii impatimiti de credinta care predica in pustiu.
- Literatura este expresia revoltei impotriva unei societati care l-a ucis pe Dumnezeu, dar in acelasi timp l-a uitat si pe om.
- Aspectul mistic al poeziei expresioniste este coplesitor, avandu-l ca model pe Rilke.
- Sufletul poetului se razvrateste impotriva unei societati tehniciste, alienate, traieste fascinatia revenirii la centru, intoarcerii la originar, la esente. Se cufunda in psihologia abisala, traieste nevoia dezmarginirii de trup, contopirea cu substanta cosmica.
- ii este specifica preluarea miturilor intr-o maniera proprie, chiar inventarea unor mituri.
- Nu exista o estetica expresionista, miscarea este deschisa. Se incearca o decorsetare totala de tiparele prozodice.
- Artistii expresionisti impun forme originale, inventeaza linii, contururi, dimensiuni, sunt niste demiurgi care concureaza natura. De aici, pana la arta nonfigurativa este foarte putin. Gasim aceste trasaturi in opera lui Brancusi care isi propune sa esentializeze motivele mitice romanesti.
in pictura expresionista modelele sunt Kandinsky si Barlach. Temele, motivele acestei picturi sunt sentimentele exacerbate, groaza, spaima, nebunia.
in literatura romana, cei mai importanti poeti expresionisti sunt LUCIAN BLAGA, ION VINEA, ALEXANDRU PHILIPPIDE, ADRIAN MANIU, ARON COTRUS, FELIX ADERCA.
Revista cea mai importanta in jurul careia se vor strange expresionistii este Gandirea, dar mai exista si Contimporanul – Ion Vinea; Cugetul romanesc, Universul literar.
Lucian Blaga
in lirica sa intalnim 3 dimensiuni ale expresionismului:
1. Dimensiunea dionysiaca in volumul Poemele luminii
2. Suflul panic in Pasii profetului
3. Nelinistea metafizica in fata mortii, angoasa singuratatii, dezolarea in volumele in marea trecere si Lauda somnului.
Vorbind despre teatrul lui, George Calinescu il gasea nereprezentabil scenic din pricina unor defecte care constituie de fapt trasaturile teatrului expresionist, avandu-l ca model in literatura europeana pe Strindberg si pe Ibsen.
Calinescu observa schematismul personajelor, conflictul de idei, ibsenismul, prea marele interes acordat aspectului mitic, mistic si magic in dramele sale, prea marea infuzie de poezie, de lirism.
Teatrul lui Lucian Blaga prelungeste in universul sau dimensiunea ortodoxiei crestine si a mitologiei precrestine. Zamolxe, Tulburarea apelor, Cruciada copiilor, Mesterul Manole.

Cunoasterea la Lucian Blaga
Teoria cunoasterii este exprimata in Eonul dogmatic, vol. I din Trilogia cunoasterii.
Pentru filosoful Lucian Blaga, cunoasterea este un proces deschis. Este un proces de transcendere a obiectului care nu poate fi niciodata total si absolut cunoscut. Blaga opereaza cu notiunea de cunoastere luciferica si cunoastere paradisiaca.
Cunoasterea luciferica este intuitiva, nu incearca sa explice fenomenele, opereaza cu intelectul enstatic. Se distanteaza de obiect, despicandu-l in doua: partea care se arata, fanica, si cea care se ascunde, criptica. Ea creeaza in obiect o criza si anuleaza echilibrul launtric al acestuia. Cripticul e purtator de esentialitate, el incifreaza in sine dimensiunile absolute ale misterelor. La randul sau el va fi scindat intr-o alta parte fanica/criptica si asa la nesfarsit, cunoasterea fiind un proces deschis.
Cunoasterea luciferica opereaza cu misterele eterogene, niciodata cu marele mister. Ea va provoca in obiect mereu crize la granita dintre aratat si ascuns. Pentru ea, obiectul este un complex de semne ale unui mister.
Cunoasterea paradisiaca este sinonima cu o cunoastere conceptuala, descrie obiectul pe care il considera ca un dat, opereaza cu intelectul ecstatic, nu produce indoieli, nu isca probleme, obiectul fiind considerat ca inalterabil.
Va continua…

This entry was posted on Monday, November 17th, 2008 at 7:04 pm and is filed under Literatura, Teorie literara. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

2 comments so far

dan
 1 

perfect, folositor pentru bac :D.

June 16th, 2011 at 8:42 pm
elena_girlea
 2 

:)
Bafta!

June 17th, 2011 at 9:05 pm

Leave a reply

Name (*)
Mail (will not be published) (*)
URI
Comment