17
Nov

LA TIGANCI

   Posted by:    in Literatura

“In toate povestirile mele, naratiunea se desfasoara pe mai multe planuri, ca sa dezvaluie in mod progresiv fantasticul ascuns in banalitatea cotidiana”.
IPOTEZA
Nuvela fantastica La tiganci (scrisa la Paris, in 1959 si publicata in volumul omonim, in 1969, la Editura pentru Literatura) marcheaza inceputul unei noi etape in creatia literara a lui Mircea Eliade, in descendenta fantasticului filozofico-mitic eminescian, fiind considerata o capodopera a fantasticului romanesc.
FORMULAREA ARGUMENTELOR
Proza fantastica presupune (conform definitiei lui Castex) o intruziune brutala a misterului in cadrul vietii reale.
Dintre caracteristicile fantasticului, in nuvela se observa: nelinistea personajului care nu gaseste o explicatie pentru evenimente, ezitarea lui si a cititorului, compozitia gradata a naratiunii, finalul ambiguu, disparitia reperelor de timp si spatiu la aparitia supranaturalului.
Nuvela fantastica este o specie epica in proza, cu o constructie riguroasa, angrenand doua planuri narative (al realitatii, respectiv, al evenimentului misterios), in care evolueaza personajul aflat in imposibilitatea de a da o explicatie intamplarilor. Nuvela fantastica are tema, motive, conflict, relatii temporale si spatiale specifice.
Fantasticul eliadesc transfigureaza artistic notiunile abordate in lucrarile savantului: mitul, hierofania (manifestarea revelata a sacrului in profan), dialectica sacru-profan, iesirea din timp, moartea ca initiere.
DEZVOLTAREA ARGUMENTELOR
Daca in scrierea fantastica intamplarile sunt relatate, de obicei, de un narator-personaj sau martor pentru a spori credibilitatea, aici naratiunea la persoana a m-a sporeste ambiguitatea intamplarilor. Perspectiva impersonala, neimplicata a naratorului este dublata de perspectiva protagonistului, ins obisnuit, care traieste uimirea si teama, stari specifice naratiunii fantastice. Ezitarea intre aparenta realista si neobisnuitul/irealul impus ca o prelungire a realului apartine cititorului si personajului.
Titlul nuvelei sugereaza o hierofanie, loc de manifestare a sacrului ascuns in profan (irecognoscibilitatea sacrului). Locul numit la tiganci reprezinta simbolic lumea cealalta, libera de contingentele timpului si ale spatiului, in care locuiesc nemuritorii. Este altceva decat lumea de dincolo, unde se duc toti dupa moarte, dar de unde nu se inapoiaza nimeni. Intrat pe taramul celalalt, spatiul mitic al originilor, Gavrilescu “traverseaza, ca novice, o moarte rituala, initiatica, diametral opusa mortii fizice, naturale: la iesirea din acest spatiu, el urmeaza sa parcurga o nastere initiatica, sa capete o noua personalitate”.
Prin corelare cu titlul, tema nuvelei este aceea a iesirii din timpul istoric, linear, ireversibil si a trecerii in timpul mitic, circular. Alte teme configurate in text sunt: erosul, logosul, moartea si creatia, iar motive literare: labirintul, timpul, memoria.
Sorin Alexandrescu considera nuvela o alegorie a mortii sau a trecerii spre moarte, aventura unui ins atras de amintire. Formularea este acceptabila, daca moartea este inteleasa potrivit conceptiei lui Mircea Eliade: “Initierea este o moarte si orice moarte inteligent asumata poate echivala cu o initiere”.
Nuvela este realizata prin tehnica epicului dublu. Naratiunea este realizata prin inlantuirea celor opt episoade, care ar marca un numar simetric de intrari si iesiri sau de treceri ale personajului de la o existenta la alta, din planul real In planul ireal: planul real (episodul I), planul ireal (episoadele II-IV), planul real (episoadele V-VII), planul ireal (episodul al VIII-lea). Pendularea protagonistului intre real (spatiul bucurestean exterior gradinii) si ireal (gradina tigancilor, bordeiul si casa cea mare) reda un itinerar spiritual: de la profan la sacru, de la viata la moarte.
In Incipit, este descris credibil cadrul: canicula in Bucurestiul interbelic, surprins prin detalii realiste. Reprezentarea veridica a realitatii in proza fantastica este dublata de semnificarea ei, incat obsesiile calatoriei cu tramvaiul (caldura, pretentia de cultura, conditia de artist ratata pentru un pacat - pierderea iubirii din tinerete) se vor prelungi in celalalt plan. in final, se sugereaza ca explicatie pentru evenimentele relatate o stare “ca intr-un vis”, iar nuvela fantastica are final deschis.
Actiunea nuvelei se desfasoara in mod gradat, intr-o progresie ascendenta, fiind plasata in Bucurestiul interbelic, prezentat ca in amintirile scriitorului: toropit de canicula, cu tramvai, liceu si gradini umbroase, cu oameni comunicativi si carciuma la coltul strazii.
in prim-planul realist, care corespunde primului episod al nuvelei, se configureaza atmosfera aparte, culoarea balcanica: mirosul de asfalt topit, zgomotul tramvaiului,   arsita   zilei   de   vara   si   locvacitatea personajului.
Nuvela incepe cu o calatorie obisnuita, repetata de trei ori pe saptamana, ca un ritual, de profesorul de pian, Gavrilescu. Temele de discutie ale calatoriei cu tramvaiul sunt: caldura, colonelul Lawrence si marturisirea ratarii conditiei de artist. Tramvaiul, simbol al lumii reale (ca si palaria sau banii), trece pe langa gradina tigancilor, despre care oamenii discuta intr-un mod misterios, cu toate ca nimeni nu stie nimic sigur, pentru ca nu a fost acolo. Este un spatiu interzis, in aparenta din prejudecata. Momentul venirii tigancilor este amplasat intr-un timp trecut nedeterminat (mitic). “Au venit demult - spuse vecinul”. Gradina apare ca un spatiu mitic.
Amintindu-si ca si-a uitat servieta cu partituri la eleva sa, Otilia Voitinovici, profesorul coboara cu intentia de a lua tramvaiul In sens invers. Dupa o serie de ezitari, Gavrilescu intra la tiganci, atras de umbra gradinii. Intervine hazardul, accidentalul (uitarea servietei) pentru ca personajul sa ia act de existenta misterului (gradina tigancilor) (intriga).
Al doilea, episod marcheaza intrarea personajului in cealalta lume intruziunea misterului in viata reala, dupa definitia lui Castex. Momentul trecerii dincolo, In planul ireal, este precedat “de o lumina alba, incandescenta, orbitoare”, care impreuna cu poarta semnifica pragul dintre doua lumi, trecerea dinspre viata spre moarte, dinspre profan inspre sacru.
in fata portii, il asteapta o fata oachesa. Baba (Cerberul) ii cere drept taxa pentru a trece in cealalta lume, la tiganci, echivalentul a trei lectii de pian. De remarcat elementul comun cu basmul, prezenta cifrei trei: suma pe care trebuie sa o achite Gavrilescu la intrarea in bordei valoreaza trei lectii de pian, fetele pe care trebuie sa le ghiceasca sunt in numar de trei, ora cand se produc intamplarile ciudate din naratiune e in jur de trei, Gavrilescu calatoreste cu tramvaiul de trei ori pe saptamana. Discutia despre ceas dintre Gavrilescu si baba asezata la punctul de hotar dintre cele doua taramuri sugereaza alta curgere temporala la tiganci: “Avem timp. Nu e nici trei”, zice batrana fara graba. Ceasul care “iar a stat” sugereaza ca in locul acesta al pragului, al vamii, timpul exterior este impletit in jurul unei clipe de gratie, ora trei. La tiganci, Gavrilescu va trai comprimarea temporala, timpul sau subiectiv (cateva ore) necorespunzand cu timpul istoric (12 ani). Se remarca o trasatura importanta a fantasticului: disparitia limitelor de timp si de spatiu la aparitia supranaturalului.
Odata ajuns in bordei (episodul al III-lea), Gavrilescu incalca interdictia de a nu bea multa cafea si intra in jocul fetelor. Trebuie sa ghiceasca tiganca din cele trei: o tiganca, o grecoaica, o evreica (Parcele). Esueaza insa, pentru ca isi aminteste de Hildegard   (se  rataceste  in amintire),   iar fetele il grabesc, cred ca se teme sa le ghiceasca, apoi il prind intr-o hora de iele sau de ursitoare care ii tes un alt destin. Dupa prima incercare, adoarme si se trezeste imbracat altfel. Fuga prin labirintul de paravane si oglinzi reda simbolic incurcatura sa prin amintire. Acest univers de obiecte inutile, sugerand perisabilitatea lumii, proiecteaza ipostazele simbolice ale ratarii personajului.
A doua ratare a ghicitului il face sa afle ca, daca ar fi reusit, “ar fi fost foarte frumos”, fetele l-ar fi plimbat prin toate odaile bordeiului, dezvaluindu-i misterele universului. De aceasta data isi “aminteste” muzica, manifestandu-se ca un creator: “Nu se mai gandea la nimic, furat de melodiile noi, necunoscute pe care le asculta parca pentru intaia oara, desi ii veneau una dupa alta in minte, ca si cum si le-ar fi amintit dupa foarte multa vreme”.
Rataceste prin intuneric (episodul al IV-lea), intr-un labirint al obiectelor amorfe, spatiu haotic, unde e foarte cald si renunta treptat la haine (regresia temporala in starea de increat). Se simte imbracat in giulgiu (simbol al mortii initiatice) si “se trezeste” din cosmar sau halucinatie discutand cu baba.
Speriat, incercand sa scape, se pierduse, se ratacise in trecut. Aflam in felul acesta ca tanar fiind, student in Germania, iubise pe minunata Hildegard, pe care insa o parasise si se casatorise cu Elsa, cu care traia de multi ani la Bucuresti. Prin urmare, Gavrilescu isi ratase viata sentimentala si vocatia de artist. Iubirea pentru Hildegard constituise momentul sacru al vietii lui, iar ei isi da seama de asta doar in clipa in care patrunde in spatiul magic al bordeiului tigancilor: “in acea clipa se simti deodata fericit, parca ar fi fost din nou tanar si toata lumea ar fi fost a lui, si Hildegard ar fi fost de asemenea a Iui”. Iesirea din timpul profan coincide cu amnezia, iar intrarea in cel sacru cu anamneza.
In partea a treia (episoadele V-VII), Gavrilescu paraseste bordeiul tigancilor si aude “huruitul mecanic al tramvaiului”, semn al timpului istoric. In tramvai, unde discutiile predilecte erau tot caldura si colonelul Lawrence, Gavrilescu constata, dincolo de aparenta unei lumi cunoscute, ca trecerea timpului se accelereaza progresiv. Cand da o bancnota taxatorului, afla ca aceasta era iesita din uz. Ajuns in strada Preoteselor, afla ca doamna Voitinovici se mutase de 8 ani, de cand se casatorise Otilia. Chiar si acasa   la   el   locuiesc   oameni   straini.  De la carciumarul din cartier, Gavrilescu afla ca sotia sa, Elsa, se intorsese de 12 ani in Germania. Prin urmare, popasul in bordeiul tigancilor a durat, nu cateva ore, asa cum crezuse Gavrilescu, ci 12 ani, durata unui an cosmic. “Ratacit in trecut,  a ratat prezentul, adica vesnicia fiintelor divine; acum ratacit  in viitor, Gavrilescu rateaza din nou prezentul, adica efemerul bogat al fiintelor umane”. Vrea sa revina la tiganci pentru a cere o explicatie si face drumul in compania unui birjar, fost dricar (Charon).
In partea a patra, ultimul episod prezinta intalnirea cu Hildegard, iubita lui din tinerete, in casa cea mane. Aceasta il ia de mana (este mediatoarea trecerii dincolo) si il duce cu birja spre padurea-Iabirint, spre o “nunta in cer”. Simbolul padurii este ambiguu, spatiu al mortii sau al renasterii, iar calatoria cu birja fostului dricar poate fi spre moarte sau spre o implinire a iubirii si a destinului de creator in alt plan al existentei.
Explicatia sugerata pentru sensul calatoriei este ambigua, prin apelul la motivul visului, iar fantasticul este “visul treaz al individului”:
“- Hildegard, incepu el tarziu. Se intampla ceva cu mine, si nu stiu bine ce. Daca nu te-as fi auzit vorbind cu birjarul, as crede ca visez…
Fata intoarse capul spre el si-i zambi
- Toti visam, spuse. Asa incepe. Ca intr-un vis…”
Finalul   nuvelei   La   tiganci   este   deschis, pentru   ca   pastreaza   ambiguitatea,   conditie   a fantasticului.
Personajele:
baba ar fi Cerberul care pazeste intrarea in Infern, dar cere vama, precum Charon. Luntrasul este identificat cu birjarul, fost dricar, care il va conduce pe Gavrilescu spre “padure”. Fetele ar putea fi Parcele, dar si Ursitoarele sau ielele, ca in folclorul romanesc. Interpretarea indianista (Sorin Alexandrescu), care le asociaza pe fete cu gunele (zeitati ale destinului), conduce spre aceeasi simbolistica: rolul fetelor este de a-1 rupe din conditia telurica, inferioara, de ratat, si de a-i “tese” un alt destin, cel primordial, de creator.
Bordeiul are semnificatie ambivalenta: in opinia cotidiana, a celor din tramvai, este un loc al placerilor (sugestia paronimica), dar sensul revelat prin aventura eroului este transpunerea artistica a mitului labirintului, spatiul sacru al initierii, prin ritualuri ezoterice (ghicitul, cafeaua, hora).
Hildegard si Elsa simbolizeaza iubirea spirituala si iubirea fizica. De aceea existenta alaturi de Elsa l-a aruncat in conditia de “modest profesor de pian”. Pierderea lui Hildegard in tinerete ar constitui “pacatul” personajului, iar regasirea ei, in casa cea mare, tot tanara, sugereaza regasirea muzei, a iubirii spirituale, capabila sa-l conduca pe artist spre a-si recupera adevarata conditie: aceea de creator.
Personajul principal este un ins banal, ratat, tipul antieroului din proza moderna. Hazardul il arunca in plin mister, pe care il traieste fara stire si fara vrere. Conditia de artist, chiar ratat, ii faciliteaza aventura fantastica si il transforma in purtator al mesajului nuvelei: renasterea artei prin redescoperirea miturilor. “Gavrilescu vede realitatea zilnica prin oglinda iluziei lui (arta). Ca pianist el traieste frecvent pe un alt portativ al existentei. Arta este orgoliul si, totodata, forma lui de aparare”. Portretul personajului se contureaza in primul episod, prin autocaracterizarea devenita laitmotiv in episoadele urmatoare: “Pentru pacatele mele sunt profesor de pian. Zic pentru pacatele mele, adauga, incercand sa zambeasca, pentru ca n-am fost facut pentru asta. Eu am o fire de artist”. Atitudinea personajului este redata, in mod realist, prin dialog, monolog interior si gesturi.
Gesturile stangace, comportamentul nesigur, visator, locvacitatea, uitucenia configureaza portretul profesorului banal, dar cu fire de artist. Varsta personajului, 49 de ani, poarta simbolistica cifrei 7, incheierea unui ciclu al existentei in plan terestru, moment al trecerii, prin initiere, in alt plan, spiritual.
Sensul initierii din bordei nu este dezlegat, dar, desi nu “ghiceste” tiganca, recupereaza treptat atributele omului primordial: anamneza si capacitatea creatoare, ceea ce il scoate definitiv din timpul liniar, istoric, unde nu-si mai gaseste locul. Pentru ca la a doua intrare la tiganci, sa fie trimis in casa cea mare, unde o gaseste prin intuitie pe Hildegard, simbol spiritual, si pare a se reface cuplul adamic. Drumul spre padure semnifica intrarea intr-un spatiu etern, dar ambivalent: moarte si/sau renastere spirituala.
intelesurile ultime ale nuvelei sunt suspendate, pentru ca nuvela presupune, in opinia autorului, o incercare a labirintului nu doar pentru personajul principal, ci si pentru cititor, ceea ce arunca opera “in inima fantasticului”.
CONCLUZIA
Opera literara La tiganci de Mircea Eliade este o nuvela fantastica deoarece are toate caracteristicile acestei specii literare: intruziunea misterului in cadrul vietii reale, ezitarea protagonistului si a cititorului, compozitia gradata a naratiunii, disparitia limitelor de timp si de spatiu la aparitia supra¬naturalului, finalul ambiguu.

This entry was posted on Monday, November 17th, 2008 at 7:24 pm and is filed under Literatura. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

7 comments so far

Helen
 1 

Am c?utat foarte mult comentariul acestei opere, care pare de neg?sit (atât în c?r?ile de eseuri sau comentarii cât ?i pe net).
De aceea, ?in s?-?i mul?umesc pentru acest comentariu complet ?i corect (cum, de astfel, rar g?se?ti pe internet).

January 6th, 2009 at 11:07 pm
elena_girlea
 2 

Multumesc si eu pentru aprecieri. In masura timpului liber voi posta si alte lucruri utile. :)

January 7th, 2009 at 8:43 pm
Aida
 3 

Ce s-a intamplat? De ce v-ati oprit? Multe persoane au nevoie de site-ul acesta…

January 9th, 2009 at 12:51 pm
elena_girlea
 4 

Imi place sa fac lucrurile bine si timpul este o problema destul de serioasa… Voi incerca insa sa remediez problema. :)

January 9th, 2009 at 4:44 pm
 5 

Mi-a parut bine ca am gasit aici lucruri de calitate, mai ales ca eu am un profesor care nu face mai nimic la clasa si trebuie sa invat singura… Succes cu site-ul, este un proiect laudabil!

January 9th, 2009 at 10:12 pm
elena_girlea
 6 

:( E trist sa aud asa ceva, dar voi, exceptandu-te pe tine, sunteti interesati sa invatati?

January 9th, 2009 at 11:16 pm
AQA
 7 

Keep posting! E foarte bun.asta

November 29th, 2010 at 5:51 pm

Leave a reply

Name (*)
Mail (will not be published) (*)
URI
Comment