6
Oct

Modernismul

   Posted by:    in Literatura, Teorie literara

a. in sens larg, modernismul reprezinta o tendinta de innoire in arta si literatura secolului al XX-lea, caracterizata prin negarea traditiei si prin impunerea unor noi principii de creatie. In acest sens, modernismul include curentele artistice novatoare, precum simbolismul, expresionismul, dadaismul sau suprarealismul.
b. in literatura romana, este o doctrina estetica promovata de E. Lovinescu prin intermediul revistei si al cenaclului Sburatorul. Principalele lucrari ale lui Lovinescu sunt: Istoria civilizatiei romane moderne (1924-1925) si Istoria literaturii romane contemporane (1926-1929). In esenta, teoriile lui Lovinescu pornesc de la ideea ca exista un spirit al veacului (saeculum), care determina, in ansamblu, sincronizarea culturilor europene. Astfel, civilizatiile mai putin dezvoltate sufera influenta celor avansate. In Istoria civilizatiei romane moderne, Lovinescu sustine teoria imitatiei, preluata de la sociologul francez Gabriel Tarde. Potrivit acestuia, popoarele evoluate exercita o influenta benefica asupra celor mai putin dezvoltate. Influenta se realizeaza in doua trepte: mai intai se adopta prin imitatie forme ale civilizatiei superioare, apoi se stimuleaza crearea unui fond propriu.
Sincronism - conceptie dezvoltata de E. Lovinescu si avand ca punct de plecare teoria imitatiei conform careia civilizatia si cultura se propaga de la superior la inferior, fiind favorizata, in epoca moderna, de circulatia rapida a informatiilor. Principiul sincronismului presupune accelerarea schimbului de valori intre culturi prin acceptarea elementelor care cpnfera noutate si modernitate fenomenului literar. Conform acestei teorii, pentru sincronizarea literaturii romane cu spiritul veacului, sunt necesare unele mutatii de ordin tematic si estetic, care sa indeparteze literatura romana de traditionalismul semanatorist si gandirist si sa o inscrie in modernitate: trecerea de la tematica preponderent rurala la una de inspiratie urbana; cultivarea prozei obiective; evolutia poeziei de la epic la liric; intelectualizarea prozei si a poeziei; cultivarea romanului analitic si a autenticitatii, parcursul cronologic al intamplarilor din romanul traditional fiind inlocuit aici cu fluxul constiintei.

Criticul literar Matei Calinescu identifica in Cinci fete ale modernitatii doua tipuri de modernitate, unul istoric si unul artistic, aflate adesea intr-o incompatibilitate ideologica: …in cursul primei jumatati a secolului al XlX-lea, a aparut o sciziune ireversibila intre modernitate in sens de etapa in istoria civilizatiei occidentale - rod al progresului stiintific si tehnologic, al revolutiei industriale, al valului de schimbari economice si sociale produse de capitalism — si modernitate in sens de concept estetic. De atunci, relatiile dintre cele doua modernitati au fost in mod ireductibil ostile, permitand insa si chiar stimuland o diversitate de influente reciproce, cu toata furia lor de a se distruge una pe cealalta. [...] ceea ce defineste modernitatea culturala este respingerea deschisa a modernitatii burgheze, pasiunea ei negativa si devoratoare.
•    Revolutia industriala, inceputa spre jumatatea secolului al XVIII-lea, odata cu descoperirea motorului cu abur, a schimbat practic fata economiei apusene. Productia de bunuri, care fusese bazata pana atunci pe munca manuala, a crescut spectaculos, s-a mecanizat si s-a diversificat rapid. Locomotivele si vapoarele cu aburi, urmate la inceputul secolului al XX-lea de automobile si avioane au facut transportul din ce in ce mai rapid, mai usor si mai ieftin, facilitand astfel legaturile comerciale. Orasele s-au dezvoltat vertiginos. Nivelul de trai a crescut si el (desi diferentele dintre bogati si saraci - mai ales nou-creata clasa de “proletari” - raman multa vreme foarte mari, in special in Anglia), ceea ce a generat aparitia unor “institutii” noi, din ce in ce mai accesibile, precum timpul liber, concediile si turismul. Favorizata de scaderea rapida a analfabetismului ca si de mijloace tot mai ieftine de raspandire a informatiei (tipar, reproduceri fotografice, cinematograf, radio, televiziune etc.) se dezvolta si cultura “de masa” sau “de consum”, prin intermediul periodicelor, al revistelor, al romanelor foileton si, mai tarziu, al filmelor si al televiziunii.
•    Apar noi forme artistice: fotografia (incepand de prin 1830) si filmul (inventat catre 1890), ambele produse ale revolutiei tehnologice.
•    Teoriile lui Sigmund Freud (1856-1939) detroneaza una dintre ideile majore ale secolului al XVIII-lea: primatul ratiunii, ca facultate ce defineste fiinta umana. In studiile sale psihanalitice, Freud cerceteaza subconstientul (un vast rezervor de vise, dorinte instinctuale si pulsiuni neclare) ale carui manifestari strapung in permanenta suprafata relativ fragila a gandirii rationale. Ratiunea, afirma el, este de fapt doar un sistem de “imblanzire” a subconstientului, de adaptare a acestuia la cerintele vietii in societate; insa presiunea pe care o exercita asupra psihicului uman face ca aceasta “baricada” sa nu fie niciodata perfect etansa: chiar si banale ticuri sau lapsusuri verbale, dupa cum demonstreaza Psihopatologia vietii cotidiene, tradeaza dorinte si obsesii secrete. Omul modern este astfel macinat de o continua indoiala, dublata de un pesimism congenital si de neincrederea in autoritate si traditie, oricare ar fi formele sale. Pentru el, dezvoltarea oraselor si a clasei de mijloc produce alienare, respectiv, mediocritate. Un sentiment de inadecvare profunda bantuie individul: lumea il refuza, adesea cu ostilitate, si este, la randul ei, refuzata.

This entry was posted on Tuesday, October 6th, 2009 at 12:28 pm and is filed under Literatura, Teorie literara. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

Leave a reply

Name (*)
Mail (will not be published) (*)
URI
Comment