Sensul denotativ este sensul de baza al unui cuvant, sensul concret, primul mentionat intr-un articol de dictionar.
Sensurile conotative se adauga la sensul denotativ si il imbogatesc. Intra aici sensurile secundare, figurate, metaforice.
Unele conotatii sunt contextuale, tin de o epoca, un tip de civilizatie, pot fi influentate de religia, cultura, credintele oamenilor. De pilda, cuvantul „soparla” a dezvoltat in perioada comunista sensul conotativ „aluzie la regimul comunist, critica a sistemului, a unor aspecte ale lui”.
Doamna profesoara, va rog, ati putea scrie un post despre particularitatile de constructie (a unui personaj) sau insemnatatea perspectivei narative? Imi sunt destul de vagi aceste concepte si imi este foarte greu sa le aplic intr-un eseu.
Va multumesc!
🙂 Voi incerca sa postez ceva cat de curand.
Doamna profesoara, am descoperit blogul dumneavoastra intamplator si sunt foarte incantata.
Sunt eleva la seral si anul viitor dau bacalaureatul. Problema este ca ceea ce am lasat eu in urma cu multi ani, nu se mai potriveste cu ceea ce am descoperit in manualele de acum.
Profesorul care preda la clasa are un stil mai nonconformist si nu preda dupa manual. Evident, tine cont si de programa scolara, insa eu simt ca doar cu cele invatate la ore nu pot face fata unui examen atat de important. Drept urmare, incerc sa ma pregatesc singura. Mi-am dat insa seama ca mi-ar trebui niste indrumari din partea cuiva care „stie drumul”.
Rugamintea mea este, daca se poate, sa-mi oferiti cateva informatii in acest sens. De unde sa incep, pe ce se pune accent? Cand citesc o opera literara, ce ar trebui sa-mi notez?
Va rog mult, de invatat ma ocup eu, dar mi-ar prinde foarte bine cateva cuvinte indrumatoare.
Va multumesc!